Să știți că un om prost se va așeza întotdeauna în față

“Daca mi-as putea trai din nou viata,

M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi….

As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir, in loc sa o las sa se topeasca in camara.. As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult..

As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie curatata.

As fi mancat pop-corn in camera „buna” si nu mi-as mai fi facut atitea griji din cauza prafului cand cineva vroia sa aprinda focul in semineu..

Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui.

N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara, doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat.

As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba.

As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata.

Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat…l-as trai…

Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte…

Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, n-ar trebui sa va intereseze cine ce face…

In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc

Sa ne gandim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat…

Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul, sufletul, emotiile.”

Oamenii sunt cu adevărat cea mai ciudată specie

“Ce-ți bucură sufletul? Iubirea, pasiunea, credința, frumosul, literatura, pictura, florile sau ce? Orice ar fi, oprește-te din orice faci și gândește-te foarte bine la asta: ce anume te relaxează atât de mult, încât simți că ești odihnit sufletește și poți să continui viața zburând? Caută în amintirile tale când ai fost cel mai fericit. Găsește sentimentul care ți-a adus echilibru sufletesc și fructifică-l. Fă-ți timp de sufletul tău în fiecare zi, pentru ca după somn să te trezești odihnit.

Cred cu tărie că fiecare dintre noi ne refugiem într-o lume a noastră în care găsim relaxarea sufletului. Alții pescuiesc, alții pictează, unii scriu, alții cresc flori rare, unii citesc mult, alții se plimbă în natură, unii descoperă că au talent în fotografie, alții se joacă în parc și construiesc castele mari de nisip propriilor copii, alții se roagă și vizitează mănăstiri, căutând odihna supremă a sufletului.

Orice vă odihnește sufletul, fructificați. Nu lăsați o zi fără să-l hrăniți cu ce-i place. Cum știi că hrana pentru sufletul tău e cea potrivită și e suficientă? Atunci când constați că activitatea ta nu face rău nimănui. Pentru că ceea ce face bine sufletului tău nu poate dăuna celor din jur. Pentru că sufletul e bun, e dat de Dumnezeu și pentru că asupra lui nu prea ai tu controlul. Trebuie însă să încerci să-l înțelegi, să vezi ce-i place, să descoperi cum funcționează. Pare mai complicat decât este de fapt. Și-i trebuie atât de puține lucruri…

Există acei oameni potriviți în viața fiecăruia dintre noi. Și oamenii potriviți vin, de cele mai multe ori, cu întrebările potrivite. Cred că sufletele noastre depind de comunicare, și nu de orice fel de comunicare, ci de acea formă de colaborare profundă, care e cu totul altfel atunci când ne raportăm la oamenii noștri.

Clasicul ce mai faci? primește, de obicei, răspunsuri tipice: bine, în oraș, lucram ceva, mă pregătesc să ies la un suc. Nu o să putem povesti oricui ceea ce se întâmplă în sufletul nostru fiindcă acele legături altfel se creează doar între anumite suflete. Însă atunci când suntem întrebați cu adevărat ceea ce facem de către cei cu care rezonăm altfel, răspunsurile noastre vor fi, și ele, altfel. Pentru că, în realitate, viața noastră nu e doar o rutină: muncim, mâncăm, ne distrăm, ne plimbăm, ieșim în oraș și așa mai departe. Noi nu facem doar astea. Ceea ce se întâmplă înlăuntrul nostru e mult mai complex. E mult mai mult.

Să aveți grijă de acel om sau de acei oameni care vă întreabă ce face sufletul tău?”

Să înveți de la o floare, să fii gingaș ca ea

„Toată lumea spune că dragostea doare, dar acest lucru nu este adevărat. Singurătatea doare…Respingerea doare…Să pierzi pe cineva drag doare…Invidia doare…Toată lumea confundă aceste lucruri cu dragostea, însă în realitate dragostea este singurul lucru care acoperă toată durerea și poate face pe cineva să se simtă bine din nou. Dragostea este singurul lucru din această lume care nu doare.”

După moartea soției sale, actrita Natasha Richardson, Liam a postat pe pagina sa de facebook următoarele cuvinte emoționante, care au atins inimele tuturor celor care le-au citit.

„Se spune că cel mai greu lucru din lume este să pierzi pe cineva pe care îl iubești. Cineva alături de care ai îmbătrânit și pe care l-ai privit crescând în fiecare zi. Cineva care ți-a arătat cum să iubești. Este cel mai rău lucru care i se poate întâmpla cuiva. Soția mea a murit subit. Mi-a adus atât de multă bucurie. Era totul pentru mine. Acei 16 ani în care am fost soțul ei m-au învățat să iubesc necondiționat.

Trebuie să ne oprim și să fim recunoscători pentru oamenii de lângă noi. Căci viața este scurtă. Petreceți-vă timpul cu soții/partenerii voștri. Purtați-vă frumos cu ei. Fiindcă într-o zi, când vă veți ridica privirea din telefon, ei nu vor mai fi acolo. Ceea ce am învățat cel mai mult este: traiește și iubește în fiecare zi ca și cum ar fi ultima. Fiindcă într-o bună zi, va fi. Asumă-ți riscuri și du-te să traiești viața. Spune-le în fiecare zi celor pe care îi iubesti că îi iubești. Nu lua nicio clipă de bună. Viața merită trăită.”

Copiii mei să fie mereu fericiți este cea mai mare dorință a mea

”După ce aţi trecut de 50 de ani, pentru că nu mai aveţi foarte mulţi ani în față și pentru că nu puteţi lua cu voi nimic atunci cînd vă duceţi, n-are rost să mai fiţi preocupaţi să economisiți. Aşadar, cheltuiți banii pe care i-ați pus deoparte, faceți excursii, cumpărați ce vă face plăcere și dăruiți ce vă puteți permite.

Nu vă gîndiţi să lăsaţi chiar tot ce-ați agonisit copiilor și nepoților, pentru că, nu-i așa? nu vreţi să-i transformați în nişte paraziţi care aşteaptă cu nerăbdare ziua în care veţi muri. Nu vă faceți griji despre ce-o să se întîmple cu ei sau cum veţi fi pomeniți, pentru că atunci cînd ne întoarcem în țărână nu mai auzim nici laudele și nici criticile.

Timpul în care v-ați bucurat de viaţa pe pămînt și de bunurile pe care le-ați agonisit cu atîta trudă se va sfîrşi. Nu vă frămantați prea mult în legătură cu copiii, pentru că și ei au destinul lor și or să-și găsească, cu siguranţa, drumul în viaţă .

Nu fiți sclavul copiilor voștri! Țineți legătura cu ei, iubiți-i, ajutați-i când au nevoie, dar în același timp, bucurați-vă cât mai puteți de banii pe care i-ați strâns.Viața înseamnă mai mult decat muncă. Pensionați-vă cât de devreme puteți și bucurați-vă de viaţă.

Nu așteptați prea multe de la copiii voștri. Majoritatea își iubesc părinții, dar vor fi prea ocupați cu serviciul și alte angajamente ca să le fie de prea mare ajutor. Există însă și copii nepăsători, care s-ar putea să înceapă să se certe pe bunurile voastre cât sunteţi încă în viaţă și chiar să-și dorească să muriți mai repede, ca să vă poată moșteni casa și bunurile. În general, copiii cred că li se cuvine să capete tot ce posedați, în timp ce voi n-aveți niciun drept să vă atingeți de banii lor .

Prin urmare, după vîrsta de 50-60 de ani, nu vă mai risipiți energia și nu vă mai periclitați sănătatea în schimbul unei averi și mai mari, muncind până intraţi în mormînt . S-ar putea ca banii voștri să n-aibă nicio valoare în fața doamnei cu coasa.

Fiecare familie are problemele ei, indiferent de statutul social . Nu vă mai comparați cu alţii în ceea ce priveşte potența financiară. Renunțați la competiția cine are mai multe posesiuni sau ai cui copii sunt mai dotaţi…material și se plimbă mai mult prin baruri sau prin străinătate. Mai degrabă puneţi în balanță cine are mai mult timp liber, cine este mai fericit, mai sănătos și mai longeviv.

Nu vă frământați în legătură cu lucrurile pe care nu le puteți schimba. Nu ajută la nimic, iar o stare psihică proastă vă poate îmbolnăvi. Creaţi-vă o stare permanentă de bine și identificați ce vă face fericiţi. Atata timp cât sunteţi sănătoşi și bine dispuşi, vă veţi face planuri și veţi aștepta cu nerăbdare ziua următoare.

O zi din viaţă fără un moment de bucurie este o zi pierdută . O zi care aduce un moment de bucurie este o zi câștigată. Un suflet optimist vindecă boala mai repede. Iar un suflet fericit nici nu are ce vindeca, pentru că nu cunoaște boala…Păstrați-vă o stare de spirit pozitivă, faceți mișcare în fiecare zi, întotdeauna afară, la soare, mâncați multe alimente care conțin vitamine și minerale, și veți avea toate șansele să mai trăiți 30-40 de ani în deplină sănătate și vigoare.

Bucurați-vă de ceea ce aveți și de tot ce vă înconjoară. Și nu uitați de prieteni. Ei sunt una din bogățiile vieții .

Faceți-vă prieteni trainici, respectând câteva reguli simple: Ascultați-i fără să-i întrerupeți; vorbiți-le fără să le reproșați ceva; faceți-le daruri fără să le pretindeți ceva în schimb; răspundeți-le fără să-i contraziceți; iertați-i fără să-i pedepsiți; promiteți-le fără să uitați.

Așa, nu veți fi niciodată singuri.

Oamenii te vor provoca mereu până îți arăți și tu partea REA

Femeia este ca un trandafir – delicată, frumoasă și pasională. Dar dacă îi rupi petalele, singurul lucru pe care îl vei mai vedea – sunt spinii.

Ce s-a întâmplat cu acel frumos trandafir pe care Dumnezeu L-a pus în mâinile tale? Cine a fost acela care nu s-a îngrijit de el? Cine i-a rupt petalele? Cine n-a iubit-o?

O femeie este ca un trandafir, dar dacă nu te vei purta cu ea cu blândețe, ea se va ofili. Dumnezeu nu ți-a dat-o ca să o calci în picioare, ca să o abuzezi și să o maltratezi.

De fiecare dată când țipi la ea, ea pierde o petală.

De fiecare dată când nu te porți respectuos, ea pierde o petală.

De fiecare dată când ești infidel prin acțiunile tale, ea pierde o petală.

De fiecare dată când nu o apreciezi ca pe un cadou de la Dumnezeu, ea pierde o petală.

De fiecare dată când o tratezi ca pe un lucru pe care îl deții și nu ca pe un dar primit de la Dumnezeu, ea pierde încă o petală.

Unii bărbați se așteaptă ca soțiile lor să facă tot ceea ce spun ei. Dacă acestea nu fac ceva bine, temperamentul bărbaților se aprinde imediat. Unii cred că au dreptul să domine. Soția ta nu este o sclavă! Ea este partenera ta. Ea este amanta ta. Cea mai bună prietenă.

Femeia este frumoasă, delicată, și asemănătoare petalelor unui trandafir. Așa cum trandafirul are multe petale, femeia are multe emoții pe care Dumnezeu i le-a dăruit. Dar dacă nu o tratezi cu iubire și respect, dacă nu ești atent, o să fii zgâriat de spinii ei. Dar singurul motiv pentru care ea te-a zgâriat cu spinii ei, este pentru că cineva i-a rupt toate petalele.

Dacă te porți frumos cu ea, ea va înflori și se va deschide. Dacă ai grijă de trandafirul tău, vei putea să te bucuri de femeia ta, să o iubești, și să inspiri profund parfumul ei.

Absolut nimic nu e mai dulce decat locul unde te-ai nascut si parintii care ti-au dat viata

Nu vânează atenție, dar o primește la fiecare pas, gest și privire fugară pe care o dăruiește. Nu are nevoie de un bărbat ca să reușească în viață, dar și-l dorește lângă ea pentru al face părtaș la tot ce are mai bun și provocator viața, nimic nu are savoare dacă nu este împărțit la doi.

Nu poate fi condiționată niciodată. Viața ei este șcena pe care ea joacă, ea scrie șcenariul și tot ea încheie reprezentația. Are propriul set de reguli, limite și trucuri de a trece peste orice impas. Principiile ei sunt solide, nu pot fi modelate după așteptările și cerințele celor care pretind că o cunosc. Cine o acceptă foarte bine, cine nu la fel de bine.

Sinceritate usturătoare. Femeia independentă nu-și pierde timpul pentru a căuta răspunsul ce se vrea a fi auzit, doar de dragul unor relații pasagere. A înțeles de mult că oamenii sunt atrași de aparențe, însă nu se obosește să se ascundă după adevăruri comode. Preferă durul adevăr decât minciuna ce te poartă într-o veșnică agonie

Intimidează fără să-și propună. Are un talent înnăscut de a citi oamenii. Nu se mulțumește cu un ambalaj, caută autenticitatea oamenilor care o înconjoară. Poate fi cea mai plăcută companie sau cea mai aprigă pedeapsă dacă cei din jur caută să o impresioneze cu trucuri comune. Nu îi este frică de necunoscut, adoră provocările pe care le folosește pentru a se reinventa.

Nu stă în umbră Simte că are ceva de spus, că poate genera schimbare acolo unde se implică. Nu acceptă incorectitudinea și munca cu jumătăți de măsură. Luptă pentru oamenii și lucrurile în care crede. Îi place să fie prima în tot ce face, să fie în față, pe merit,nu la întâmplare.

Nu place pe toată lumea. Inteligentă, visătoare cu măsură. Nu o face pe mironosița care place pe oricine. Din acest motiv nu pretinde să fie plăcută de oricine. Nu face o dramă din acest motiv. Știe că este ceva firesc specific relațiile ce se stabilesc între oameni.

Stăpână pe sentimentele și gândurile sale nu se oprește din drum, din cauza părerilor contradictorii a celor din jur. Este liberă să fie unică, își respectă libertatea sa și a celor din jur.

Omul ei este doar al ei. Independentă în viața profesională, dar și în cea personală. Mulți vor crede că o pot cunoaște, dar doar unul va reuși cu adevărat. Oferă pe măsura modului în care cel de lângă ea știe să ceară. Nu își împarte iubirea. Oferă tot sau nimic.

Își face auzită părerea. Cuvintele sunt adevărate arme atunci când vrea să-și spună punctul de vedere. Nu vorbește la întâmplare, crede în argumentele pe care le exprimă cu rafinament fără pic de nesigurață. Se cunoaște mai bine ca oricine, nimeni și nimic nu-i poate sta în cale atunci când știe că are dreptate. Temperată, acceptă criticile argumentate de la oamenii care i-au câștigat respectul și de la care are de învățat.

Toti cei care te lauda cand au nevoie de tine, cand nu le mai esti de folos, te barfesc!

O regulă nescrisă, dar capsată în mintea și în sufletele multora dintre noi. Una spunem, alta facem, una spunem, alta gândim. Vorbim mult despre lucruri, oamenii întâmplări, dar cât de des vorbim despre noi?

Ironic sau nu tot timpul vorbim despre noi, doar că ne îmbrăcăm în hainele altcuiva. De câte ori în cadrul unei discuții nu ai folosit: oamenii cred, oamenii vor, oamenii simt, dar aprope niciodată: eu cred, eu vreau, eu simt. De ce ne este frică să vorbim despre noi?

De ce îmi este frică să vorbesc despre mine?

1.A vorbi despre tine este o slăbiciune, doar oameni slabi fac asta.

EU iubesc autenticitatea. Oamenii trebuie să se înveță, să observe, să înțeleagă multidiminsionalitatea ființei umane. Omul ce azi râde are tot dreptul ca mâine să plângă, ulterior să fie furios, are dreptul să fie așa cum simte. Eu am dreptul să fiu așa cum simt.Tu ai dreptul să fii așa cum simți.

  1. Dacă vorbești despe tine oamenii vor profita…

Avem nevoie unii de alții, simțim să oferim și să primim, putem spune că ne folosim sau putem spune că împărțim iubire, durere, revoltă. Drept urmare care mai este rostul să ne ascundem de cei din jurul nostru?

  1. Nu îmi place să vorbesc despre mine…

Nu îmi place să vorbesc despre mine sau îmi este frică de ce aș putea descoperi vorbind despre mine? Îmi va plăcea sau nu ce voi descoperi? Dacă îți este frică nu te întreba niciodată, nu vorbi niciodată despre tine, dar care va fi prețul? Nu vei intui niciodată cine ești, ce reprezinți.

  1. Oamenii mă vor judeca

Oamenii percep modul în care noi vorbim, acționăm în felul lor. Eu simt și cred despre tine cel care vei citi aceste rânduri ce vreau eu, nu ce vrei tu și știi ce? E tare fain. De ce atunci când ești lăudat, apreciat nu te gândești că ești judecat? Dreptul la selectivitate, dar dacă e negativ, vai mă judecă, fără să știe ce simt, ce cred, ce vreau, dar ai spus ce simți, ce crezi ce vrei?

5.Uită tot ce ți-am spus mai sus și începe să vorbești despre TINE!

Cum faci asta? Caută să-ți pui mereu întrebări despe tine, despre ce simți, crezi, vrei. Vorbește de câte ori simți despre toate astea. Bucurăte de oameni, viață și întâmplări!

Ce vei câștiga cu toate astea? Vei simți o mică parte din ce înseamnă să fii liber, să fii tu, să crezi cu adevărat în tine.

Când ești plin de tristețe, să te uiți la cer și adu-ți aminte

“O femeie nu obosește niciodată să viseze, să spere, să creadă, dar obosește să trăiască într-o minciună. De ai blamat vreodată o femeie că a plecat chiar în momentul în care aveai mai mare nevoie de ea… află că atunci minciuna ta nu putea fi un adevăr pentru ea. Nu există pe lume om să poată măsura iubirea, răbdarea și speranța unei femei, precum nimeni nu poate să înțeleagă durerea unei femei.

Nu plecă din trufie, nici ca să-și demonstreze că poate, pleacă pentru că o doare lașitatea ta de ai spune nu sau da, de a o lua de mână sau de a o abandona pentru totdeauna, de a o privi în ochi atunci când alegi să stai cu capul plecat rugându-te să-ți creadă și de această dată neputința din spatele minciunii.

Îți aduci aminte când te implora să nu o minți? Poate da sau poate nu? Nu mai caută răspunsuri așa cum o făcea cândva . A obosit să dezlege o minciună, pe care o apăra cu toată ființa sa. Nu aveai egal, habar nu ai cât a putut iubi fără să ceară nimic.

Din puținul ei ți-a pus ție în palmă toată iubirea, pe care ai străpuns-o așa cum zori străpung nori pentru a-și spune poveste.

O femeie nu a știut și nici nu a vrut vreodată să știe cum este să-ți păstrezi același trup, dar să-ți schimbi sufletul cu cel al unui bărbat. O lume în care femeia este iubită, blamată și în final uitată are un singur deznodământ pentru ea.

Să nu crezi că renunță, doar se retrage o perioadă pentru a-și spăla sufletul în mai multe ape tulburi. Nu există sacrilegiu mai mare decât cel la care femeia însăși se condamnă.

Femeia este un simbol al sacrificiului, dar și al biruinței. Femeia îți poate fi cel mai mare dar sau cel mai mare blestem. Tu ești cel care alege ce parte din ea trezești la viață.

Minciuna nu este o noutate pentru nici o femei, însă pentru tine va rămâne mereu un mister cum poate o femeie să citească în ochii tăi minciuna și cu toate astea să rămână acolo.

Îți oferă o ultimă șansă de ai spune adevărul ce o va ucide, alungând-o din drumul tău, redobândind viață pe un drum ce nimeni nu-l va afla vrodată. Nu e egoism, e protecția pe care tu i-ai negat-o.

Dacă o femeie ar obosi vrodată să iubească, nu ar mai trăi. O femeie va iubi la infinit și dincolo de el, chiar dacă în loc de miere pe buze doarme liniștit pelinul.

Înainte de a condamna o femei gândeștete că undeva o iubire moare pentru a renaște alta de care tu nu vei avea parte.”

Oamenii plecați la muncă în străinătate nu trebuie judecați!

Cred ca tarie ca indiferent de circumstante, nu am intalnit si mai mult, nu am cunoscut pe nimeni intamplator in viata mea. In drumurile mele, in cautarile mele, in aventura mea prin viata…Poate nu imi mai amintesc exact numele sau chipul tuturor celor de care m-am lovit pe drum, dar imi amintesc cu siguranta ca, intr-un anume punct al vietii mele, unii oameni si-au pus amprenta asupra mea: unii discret, printr-o idee, altii pregnant prin idei strecurate si infiltrate adanc in mintea mea.

Asa e cu oamenii…vin, pleaca. Nici nu stii ce aduc sau ce iau cu ei. Unii iau bucati de suflet, altii lasa urme adanci, altii nici nu stii cand dispar discreti…Si totusi toti ne invata cate ceva. Cum sa fim sau cum sa nu fim…

Eu asa i-am impartit, in buni sau mai putin buni, in categoria vreau sa fiu ca ei sau in alta: asa nu!

Dar am invatat de la fiecare ceva:

De la visatori si romantici am invatat ca oricand este un apus de soare de vazut, un tarm de mare, un petec de padure.

De la ambitiosi am invatat ca nimic nu este imposibil de facut atunci cand este facut cu dragoste si bucurie.

De la indragostiti am invatat ca iubirea este limba universala pe care o vorbesc toti indiferent din ce colt de lume vin.

De la egoisti am invatat ca iubirea de sine nu este neaparat o calitate atunci cand calci in picioare pentru a-ti atinge scopul.

De la credinciosi am invatat ca Dumnezeu este singurul care ne iubeste neconditionat. El si trimisul sau pe pamant: mama!

De la artisti am invatat poezia si versul si visul…

Tu ce ai invatat de la cei din jur?

O bucată bună de pâine

Niciodată să nu îți bați joc de un suflet bun pentru că niciodată nu o să știi când vei cădea și tu….și atunci să te ferești de cei cărora le-ai făcut rău. Ura persoanei care te-a iubit din tot sufletul o să te lovească și o să te doară, o să te îngenuncheze exact cum ai facut și tu…

Să știi că în viață totul se plătește, nimic nu rămâne neachitat. Suferința celui care te-a iubit nu rămâne nepedepsită, nopțile nedormite, visurile spulberate, zilele care au trecut fără rost, clipele de durere și singuratate, strigătul surd al inimii zdrobite, sângerande, toate se plătesc.

Cum oare pot sta unii oameni calmi, liniștiți, cum pot pune capul pe pernă atunci când știu că undeva un suflet sângerează din cauza lor?! Am citit undeva că “oamenii și-au pierdut umanitatea”….

Tu, suflet bun să nu îți clădești niciodată fericirea pe nefericirea altui suflet, nu te încadra în categoria oamenilor care calcă totul în picioare, păstrează-ți bunătatea, căldura în suflet, inima pură, pentru că altfel zâmbetul de acum de pe buzele tale va fi plătit mai târziu cu râuri de lacrimi, te vei îneca în propria suferință.

Dacă nu mai iubești o persoană ai demnitatea și spune-i acest lucru, chiar dacă suferă la început sau o perioadă de timp , va aprecia sinceritatea ta, faptul că nu ți-ai bătut joc și ai avut curajul să ieși din viața ei elegant. Nu-i rupe inima în bucăți, nu s-a inventat până acum un medicament care să vindece o inimă rănită de prea multă suferință din dragoste. Și doare…doare atât de rău…

Dar unii sunt atât de egoiști încât se gândesc doar la ei, la sufletul lor, la binele lor și calcă în picioare totul, chiar și sufletul care le-a fost alături ani la rând, care le-a fost alături atunci când au căzut, care i-a ridicat, i-a susținut și nu le-a cerut nimic în schimb.

Dar cine să mai aprecieze azi un suflet bun?! Când totul se bazează pe minciună, falsitate, lașitate, ipocrizie…Adevăratele valori au intrat în umbră, au fost detronate. Omul bun este luat de fraier, dar ai grijă că universul lucrează și totul ți se va întoarce la un moment dat, atunci când crezi că ești cel mai fericit om de pe pământ.

Nu-ți bate joc de un suflet bun, nu merită să-i faci rău, nu-l înțepa inima cu spinul trandafirului dăruit căci va sângera atât de tare încat lacrimile vor forma un ocean roșu, plin de pești răpitori în care tot tu îți vei găsi sfârșitul. Și atunci să nu aștepți milă, pentru că nu meriți. Păstrează un suflet bun, nu-l păta cu egoismul tău, dacă nu-l meriți pleacă și lasă-l curat, asa cum l-ai găsit. Nu irosiți niciodată sentimente adevărate pe oameni ieftini!